joi, 27 septembrie 2007

Theremin, instrumentul la care canti fara sa-l atingi

Inventat in 1919 de catre Léon Theremin, un inventator si cantaret la violoncel, thereminul este unul dintre primele instrumente electronice. Ceea ce-l facea unic este ca a fost conceput astfel incat sa se cante la el, fara a fii nevoie sa-l atingi.

El este format din 2 antene, care sunt legat de la 2 oscilatoare. Cantaretul isi misca mainile langa antene, controland cu mana dreapta frecventa (pitch-ul) si cu mana stanga volumul (cu cat apropie mai mult mana de antena, cu atat volumul este mai mic).

Chiar daca este o inventie veche, ea l-a fascinat si pe Bob Moog, parintele sintetizatoarelor, care a creat o versiune proprie a acestui instrument.

In continuare sunt doua filme cu Clara Rockmore, una dintre cele mai bune cantarete la theremin, acompaniata la pian de sora ei.




Citeste mai mult......

luni, 24 septembrie 2007

Toţi oamenii sunt pasionaţi de muzică

Toţi oamenii sunt pasionaţi de muzică. Când citeşti un CV sau întrebi pe cineva care sunt hobby-urile lui îţi va spune, printre altele, şi muzica. Este un lucru atat de general răspândit încat este banal. Toată lumea ascultă muzică, o savurează într-o anumită masură, deci, în lipsă de alte pasiuni notabile, sau chiar în mod sincer, muzica devine o pasiune de bază.

De ce ascultă toată lumea muzică? Din plictiseală, din întâmplare, din plăcere şi din sute de alte motive. Ceea ce contează mai mult este de unde ascultă muzică. La radio, televizor, mp3-player? În cea mai mare parte muzica difuzată pe radio şi la televizor este de o calitate cel puţin îndoielnică. Dar atunci, poate vă întrebaţi, de ce a ajuns atât de celebră, de difuzată? Simplu, pentru că este extrem de accesibilă. Nu-ţi trebuie nici un fel de atenţie, de analiză pentru a înţelege acea muzică. Câţi dintre voi aţi auzit de Marius Moga sau de Shakira ori de Britney Spears? Dar de Autechre, Boards of Canada sau de Helios a auzit cineva?

Se face puţin cam linişte, observ. Poate unii chiar au ascultat, tot respectul pentru ei.

Am fost şi eu extrem de pasionat de o muzică de calitate îndoielnică, acum nu mult timp. Genul în cauza este trance, iar artistul pentru care dezvoltasem o adevarată obsesie este ATB. Presupun că mulţi aţi auzit şi de el, chiar dacă nu toţi ştiţi că este un singur om, Andre Tannenberger (lucru care mi se părea extrem frustrant înainte, când cineva îmi spunea ca îi plac ATB). Nu este greu să-ţi placă muzica trance şi dacă îţi place să te duci prin cluburi este cu atât mai uşor. Cum sugerează şi numele, ea te poate trimite într-o stare de transă, în care te simţi detaşat de toate problemele şi fericit. Care este problema atunci? Ar fi două. În primul rând modul în care reuşeşte acest lucru, această stare aparentă de “transă”. Este foarte brutal, total lipsit de subtilitate. Ţi se dau în faţă, la un volum forte tare, dacă eşti în club, teme muzicale foarte accesibile, uneori vesele, alteori melancolice, peste care cântă o voce suavă (cu tone de efecte pe ea, dar asta e altă discuţie). Nimic nu se este ascuns, de descoperit. Iar modul în care este masterizată melodia, pentru a se atinge un volum cât mai mare, elimină până şi ultimele urme de dinamism din ea.

A doua problemă este cea a clişeelor. Sigur, se poate spune, oricui nu-i place un anumit gen de muzică zice “E toată la fel!”, fară să aibă uneori cea mai vagă idee. Am auzit de multe ori această afirmaţie, legată de manele, rock şi multe alte genuri. Şi aproape mereu venea de la persoane care nu ascultaseră mai mult de 10 melodii din genul pe care îl catalogau a fi atât de banal. Totuşi, eu am ascultat foarte mult trance. Nu este “tot la fel”, pentru că aceasta este o generalizare foarte nefericită şi stupidă. Dar sunt atat de multe clişee, reţete, care aplicate dau noi şi noi hit-uri, încât a face ceva nou este extrem de greu. De ce nu pare a fi la fel, în aparenţă? Pentru că de fiecare dată se schimbă sunetul, dar nu şi notele sau ideea. Acestea sunt identice! Dar de fiecare dată se face un nou sunet, care sa sune cât mai bine. Or, vă intreb eu, unde este arta din asta? A face aceleaşi tobe (cu forte mici variaţii), aceeaşi linie de bass, aceeaşi temă principală, s.a.m.d., dar a folosi pentru ele sunete diferite este ceva artistic? Nu! Este doar, în cel mai bun caz, un efort de a face acel sunet, dar aceasta este treaba de inginer de sunet, nu de compozitor, de artist.

M-am referit la trance, şi s-ar putea ca mulţi să fie jigniţi, doar din motive personale. În realitate, cea mai mare parte a muzicii este cel puţin la fel de săracă, artistic vorbind. Chiar trance-ul este destul de sus, sunt multe alte genuri mult mai “comerciale” şi mai accesibile.

Unde te-ai putea întoarce, unde ai putea fugi, de muzica “comercială”? Există mai multe alternative (printre care şi muzica clasică!), dar mă voi limita la una: muzica experimentală (sau IDM). De ce este experimentală? Pentru că foloseşte tot felul de sunete despre care nimeni nu credea că au ce să caute intr-o melodie artistică. Totuşi, tăindu-le, aranjându-le, cu o atenţie la detaliu absolut incredibilă, acele sunete, aparent aleatoare pentru un începător, fac o adevarată simfonie. Pentru a înţelege şi a savura o asemenea muzică, trebuie totuşi să încordezi atenţia pentru a auzi toate elementele de detaliu şi a trece peste aparenţa de sunete aruncate aleator. Pentru că numai aleator nu sunt puse acolo! Apoi, după ce îţi dai seama de această nouă complexitate, s-ar putea sa vezi cu alţi ochi muzica. Îţi vei da seama ca este mult mai uşor să faci un super hit de MTV decât o asemenea melodie.

Cu cât te îndepartezi mai mult de accesibil, de comercial şi în acelaşi timp de propriile concepţii şi prejudecăţi în ceea ce priveşte muzica, descoperi că există atât de multe genuri, de formaţii, de care nu ai auzit şi care le fac pe cele vechi să sune ca nişte triste încercări de muzică. Aici este cea mai grea încercare, să te rupi de ce credeai înainte, încercând să descoperi ceva mai profund. Foarte mulţi nu reuşesc, afirmând cu aroganţă tot timpul că ei asculta “muzica adevarată” care “nu este doar o muzică, este un mod de viaţă”. Dacă vrei să asculţi, caută Autechre, Squarepusher, Boards of Canada, Helios, Aphex Twin, Telefon Tel Aviv, Mouse on Mars sau Amon Tobin.

Ca o ultimă sugestie, pentru a asculta muzică nouă, este să încerci muzica facută de amatori. Iar site-uri ca Myspace sau archive.org sunt pline de amatori foarte talentaţi care fac muzică incredibilă. Caută noul, necunoscutul şi obscurul, s-ar putea să descoperi o muzică mult mai profundă decât ce asculţi acum.

Citeste mai mult......