Mai mult volum, mai putina calitate

Nu, nu este ca in cazul parului, cu cat are mai mult volum cu atat este mai frumos. Albumele din ziua de azi sufera enorm din cauza obsesiei de a fi cat mai zgomotoase posibil. Totusi pentru a creste volumul unei melodii trebuie sa faci niste compromisuri. Pe scurt, trebuie sa renunti la o mare parte din calitatea ei. Folosind in exces compresia, pentru a da volum si a te asigura ca nimic nu distorsioneaza, sunetele si din ce in ce mai "aglomerate", impinse unul in celalalt. Nu exista nici un fel de parte mai inceata, lumini si umbre, totul este la acelasi volum. Aceasta problema a aparut odata cu CD-urile, pentru ca ele ofereau posibilitatea de a ridica volumul si mai mult.

Si totusi care este problema? Ce este asa rau in a fi mai zgomotoase? Dam volumul mai incet si rezolvam totul. Nu prea... O mare parte din semnalul audio original este schimbat in procesul numit "masterizare". Acesta este ultimul lucru facut, inainte ca melodia sa fie lansata. Din pacate dupa ce masteringul este terminat melodia isi pierde cea mai mare parte a dinamicii. Iar odata ce ea este pierduta, este imposibil sa o regasesti si nu conteaza volumul la care asculti melodia.

Obsesia volumului o regasim si in cluburi. De cate ori m-am dus (nu f. des e adevarat, dar pentru DJi foarte mari) muzica era atat de tare incat nu distingeam aproape nimic. Sa nu mai vorbim de cat de mult sufereau urechile mele. Stii cum este cand stai in metrou si ai in spate un rocker care asculta muzica la casti? Ei, exact sunetul ala l-am avut eu in urechi cateva zile bune. Iar asta evident ca nu este bine pentru urechi. De fiecare data cand intri intr-un club cu muzica foarte tare, iti pierzi putin din auz. Nu mult, dar pierzi si este iremediabil.

Eu ma interb cum de Mozart sau Bethoven nu aveau nevoie de EQ, masterizare si alte efecte?